LEGE nr. 462 din 18 iulie 2001
pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 236/2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice

Art. I. - Se aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 236 din 24 noiembrie 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, publicată în, cu următoarele modificări şi completări:
[...]

37. Anexele nr. 2-5 vor avea următorul cuprins:

ANEXA Nr. 2

Un asterisc (*) înaintea numelui habitatului semnifică faptul că este un habitat prioritar.

1. Habitate costiere, marine şi de dune

• Bancuri de nisip acoperite permanent cu un strat mic de apă marină;
• Lagune şi golfuri cu bancuri de nisip;
• Vegetaţie perenă a ţărmurilor stâncoase;
• Vegetaţie anuală cu Salicornia sau cu alte specii în zone nămoloase şi cu nisip;
• Pajişti sărăturate atlantice (Glauco-Puccinellietalia maritimae);
• * Pajişti sărăturate continentale;
• Stepe şi mlaştini sărăturate panonice;
• Vegetaţie psamofilă uscată cu Calluna şi Genista;
• Vegetaţie psamofilă uscată cu Calluna şi Empetrum nigrum;
• Dune continentale cu păşuni deschise cu Corynephorus şi Agrostis;
• * Dune continentale panonice;
• Dune mobile embrionare;
• Dune mobile de-a lungul ţărmurilor (dune albe);
• * Dune de coastă fixe cu vegetaţie erbacee (dune gri);
• * Dune fixe decalcifiate cu Empetrum nigrum;
• Dune cu Hippophae rhamnoides;
• Dune împădurite ale regiunilor atlantice, continentale şi boreale;
• Depresiuni umede intradunale;
• Dune umede permanente.

2. Habitate de ape dulci

• Ape oligotrofe cu conţinut foarte scăzut de minerale;
• Ape stătătoare, oligotrofe până la mezotrofe cu vegetaţia din Littorelletea uniflorae şi/sau din Isoeto-Nanojuncetea;
• Ape puternic oligomezotrofe cu vegetaţia bentică de Chara spp.;
• Lacuri eutrofe naturale cu vegetaţie tip de Magnopotamion sau Hydrocharition;
• Lacuri distrofe naturale şi heleşteie;
• Râuri alpine şi bancurile de-a lungul acestora cu vegetaţie erbacee;
• Râuri alpine şi vegetaţia lor lemnoasă cu Myricaria germanica;
• Cursuri de apă din câmpiile de munte cu vegetaţia de Ranunculion fluitantis şi Callitricho-Batrachian;
• Râuri cu bancuri nămoloase cu vegetaţie de Chenopodian rubri şi Bidentian p.p.

3. Habitate de pajişti şi tufărişuri

• Pajişti alpine şi boreale;
• Pajişti umede cu Erica tetralix;
• Pajişti uscate;
• * Tufişuri cu Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-Rhododendretum hirsuti);
• Formaţiuni cu Juniperus communis în zone sau pajişti calcaroase;
• * Pajişti rupicole calcaroase sau bazofile cu Alysso-Sedion albi;
• * Pajişti calcaroase pe nisipuri xerice;
• Pajişti boreale şi alpine pe substrat silicios;
• Pajişti calcaroase alpine şi subalpine;
• Pajişti uscate seminaturale şi faciesuri de acoperire cu tufişuri pe substrat calcaros (*situri importante pentru orhidee);
• * Pseudostepe cu iarbă şi plante anuale de Thero-Brachypodietea;
• * Pajişti bogate în specii de Nardus, pe substraturile silicioase ale zonelor muntoase;
• * Pajişti stepice subpanonice;
• * Pajişti stepice panonice pe loess;
• * Pajişti panonice nisipoase;
• Pajişti cu Molinia pe soluri calcaroase, turboase sau argilo-lemnoase (Molinion caeruleae);
• Pajişti umede cu ierburi înalte;
• Asociaţii de lizieră cu ierburi înalte hidrofile de la nivelul câmpiilor la cel montan şi alpin;
• Pajişti aluviale ale văilor de râuri cu Cnidion dubii;
• Pajişti aluviale nord-boreale;
• Pajişti de altitudine joasă (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);
• Fâneţe montane;
• Fâneţe împădurite.

4. Habitate din turbării şi mlaştini

• * Turbării active;
• Turbării degradate încă capabile de o regenerare naturală;
• Turbării de acoperire (*dacă este activă turbăria);
• Depresiuni pe substraturi turboase;
• Mlaştini cu surse de ape bogate în săruri minerale;
• * Mlaştini calcaroase cu Cladium mariscus;
• * Izvoare petrifiante cu formare de travertin (Cratoneurion);
• Mlaştini alcaline;
• * Vegetaţie pionieră alpină cu Caricion bicoloris-atrofuscae.

5. Habitate de stâncării şi peşteri

• Grohotiş stâncos al etajului montan (Androsacetalia alpinae şi Galeopsitalia ladani);
• Grohotiş calcaros şi de şisturi calcaroase ale etajelor montane până la cele alpine (Thlaspietea rotundifolii);
• Grohotişuri medioeuropene silicoase ale regiunilor înalte;
• * Grohotişuri medioeuropene calcaroase ale etajelor montane;
• Pante stâncoase calcaroase cu vegetaţie chasmofitică;
• Pante stâncoase silicioase cu vegetaţie chasmofitică;
• Stânci silicioase cu vegetaţie pionieră de Sedo-Scleranthion sau Sedo albi-Veronicion dillenii;
• Grohotiş şi lespezi calcaroase;
• Grote neexploatate turistic;
• Câmpuri de lavă şi excavaţii naturale.

6. Habitate de pădure

• Păduri bătrâne caducifoliate naturale hemiboreale bogate în epifite;
• Păşuni împădurite;
• * Păduri mlăştinoase caducifoliate;
• Păduri tip Luzulo-Fagetum;
• Păduri tip Asperulo-Fagetum;
• Păduri subalpine medioeuropene cu Acer;
• Păduri medioeuropene tip Cephalanthero-Fagion;
• Păduri cu stejar pedunculat sau stejar subatlantic şi medioeuropean şi cu Carpinion betuli;
• Stejăriş cu Galio-Carpinetum;
• * Păduri de pantă, grohotiş sau ravene cu Tilio-Acerion;
• Stejăriş bătrân acidofil al câmpurilor nisipoase cu Quercus robur;
• Pădure de frasin termofil cu Fraxinus angustifolia;
• * Turbării împădurite;
• * Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion nicanae, Salicion albae);
• Păduri mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, riverane marilor fluvii (Ulmenion minaris);
• * Păduri panonice cu Quercus petrae şi Carpinus betulus;
• * Păduri panonice cu Quercus pubescens;
• * Păduri eurosiberiene stepice cu Quercus robur;
• Păduri acidofile cu Picea din etajele alpine montane;
• Păduri alpine cu Larix decidua şi/sau Pinus cembra;
• Păduri cu Castanea sativa;
• Păduri cu Quercus frainetto;
• Galerii cu Salix alba şi Populus alba;
• Păduri de Pinus sylvestris pe substrat calcaros.

ANEXA Nr. 3

Interpretare

1. Anexa nr. 3 este o continuare a anexei nr. 2 pentru stabilirea unei reţele a ariilor speciale de conservare.
2. Speciile prezentate în anexă sunt indicate:
   • prin numele speciei ori subspeciei; sau
   • prin toate speciile care aparţin unui taxon mai mare sau unei părţi din acel taxon.
3. Simboluri

Un asterisc (*) înaintea numelui speciilor semnifică faptul că este o specie prioritară.
Mai multe specii din această anexă sunt, de asemenea, prezentate în anexa nr. 4.

                       a) ANIMALE

VERTEBRATE

MAMIFERE
CHIROPTERA
Rhinolophidae